2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAMBÁ, flambez, vb. I. Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării. 2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. – Din fr. flamber.

FLAMBÁ, flambez, vb. I. Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării. 2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. – Din fr. flamber.

flamba vt [At: DEX / Pzi: ~bez / E: fr flamber] 1 A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării. 2 A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. 3 A stropi cu alcool un aliment preparat și a-l aprinde câteva momente pentru a obține o anumită savoare.

FLAMBÁ1, flambez, vb. I. Tranz. (Cu privire la instrumente medicale) A trece prin flacără în scopul sterilizării.

FLAMBÁ2, flambez, vb. I. Intranz. A încovoia un corp solid după ce a fost supus la compresiune și și-a pierdut stabilitatea formei inițiale.

FLAMBÁ vb. I. tr. 1. A trece prin flacără (instrumente chirurgicale etc.) pentru a steriliza. 2. A îndoi un corp solid după ce a fost supus la compresiune. [< fr. flamber].

FLAMBÁ vb. I. tr. a trece prin flacără pentru a steriliza. II. intr. a suferi fenomenul de flambaj. (< fr. flamber)

A FLAMBÁ ~éz tranz. 1) (mai ales instrumente medicale) A steriliza, trecând prin para focului. 2) tehn. (bare sau plăci) A supune unei operații de flambaj. /<fr. flamber


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flambá (a ~) vb., ind. prez. 3 flambeáză

flambá vb., ind. prez. 1 sg. flambéz, 3 sg. și pl. flambeáză

Intrare: flambat
flambat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flambat
  • flambatul
  • flambatu‑
  • flamba
  • flambata
plural
  • flambați
  • flambații
  • flambate
  • flambatele
genitiv-dativ singular
  • flambat
  • flambatului
  • flambate
  • flambatei
plural
  • flambați
  • flambaților
  • flambate
  • flambatelor
vocativ singular
plural
Intrare: flamba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flamba
  • flambare
  • flambat
  • flambatu‑
  • flambând
  • flambându‑
singular plural
  • flambea
  • flambați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flambez
(să)
  • flambez
  • flambam
  • flambai
  • flambasem
a II-a (tu)
  • flambezi
(să)
  • flambezi
  • flambai
  • flambași
  • flambaseși
a III-a (el, ea)
  • flambea
(să)
  • flambeze
  • flamba
  • flambă
  • flambase
plural I (noi)
  • flambăm
(să)
  • flambăm
  • flambam
  • flambarăm
  • flambaserăm
  • flambasem
a II-a (voi)
  • flambați
(să)
  • flambați
  • flambați
  • flambarăți
  • flambaserăți
  • flambaseți
a III-a (ei, ele)
  • flambea
(să)
  • flambeze
  • flambau
  • flamba
  • flambaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flamba

  • 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încovoia îndoi (împături, curba)

etimologie: