10 definiții pentru flamă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLÁMĂ, flame, s. f. Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma.

fla sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~me / E: fr flamme, lat flamma] 1 (Trs) Arșiță. 2 (Trs) Mulțime. 3 (Rar) Flacără (1).

FLÁMĂ, flame, s. f. (Rar) Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma.

FLÁMĂ s.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma].

FLÁMĂ s. f. flacără. (< fr. flamme, lat. flamma)

FLÁMĂ ~e f. Parte luminoasă mobilă care se înalță dintr-un corp aprins; flacără. /<fr. flamme, lat. flamma


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flámă s. f., g.-d. art. flámei; pl. fláme

flámă s. f., g.-d. art. flámei; pl. fláme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLÁMĂ s. v. flacără, pară, văpaie.

fla s. v. FLACĂRĂ. PARĂ. VĂPAIE.

Intrare: flamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fla
  • flama
plural
  • flame
  • flamele
genitiv-dativ singular
  • flame
  • flamei
plural
  • flame
  • flamelor
vocativ singular
plural

flamă

etimologie: