8 definiții pentru flagranță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAGRÁNȚĂ s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.

flagranță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: fr flagrance] Evidență a unui fapt.

FLAGRÁNȚĂ s. f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.

FLAGRÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance].

FLAGRÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance)

FLAGRÁNȚĂ f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt incontestabil prin evidența sa. /<fr. flagrance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flagránță (evidență) (livr.) (fla-gran-) s. f., g.-d. art. flagránței

flagránță s. f. (sil. -gran-), g.-d. art. flagránței

Intrare: flagranță
  • silabație: fla-gran-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flagranță
  • flagranța
plural
genitiv-dativ singular
  • flagranțe
  • flagranței
plural
vocativ singular
plural

flagranță

etimologie: