2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLĂMÂNZÍRE, flămânziri, s. f. Acțiunea de a flămânzi și rezultatul ei. – V. flămânzi.

FLĂMÂNZÍRE, flămânziri, s. f. Acțiunea de a flămânzi și rezultatul ei. – V. flămânzi.

flămânzire sf [At: PAS. Z. IV, 30 / Pl: ~ri / E: flămânzi] Înfometare.

FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.

FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.

flămânzi [At: TETRAEV. (1574) 236 / Pzi: ~zesc / E: flămănd] 1 vt (Rar; îoc a sătura) A ține pe cineva nemâncat. 2 vi A fi flămând. 3 vi A suferi de foame.

FLĂMÎNZÍ, flămînzesc, vb. IV. Intranz. A i se face (cuiva) foame, a deveni flămînd; a suferi de foame, a răbda de foame. Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25. Cîinele cînd flămînzește, Tot la oase-n vis gîndește.Tranz. (În opoziție cu a sătura) A face pe cineva să-i fie foame, a-l ține nemîncat, flămînd.

FLĂMÎNZÍRE s. f. Acțiunea de a flămînzi.

A FLĂMÂNZÍ ~ésc 1. intranz. 1) A avea senzația de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a înfometa. /Din flămând

flămînzésc v. intr. Devin flămînd, mi se face foame. V. tr. (și înflămînzesc). Reduc la foame, la foamete.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flămânzíre s. f., g.-d. art. flămânzírii; pl. flămânzíri

flămânzíre s. f., g.-d. art. flămânzírii; pl. flămânzíri

flămânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 să flămânzeáscă

flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. flămânzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLĂMÂNZÍRE s. înfometare. (~ unei populații.)

FLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)

FLĂMÎNZI vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)

FLĂMÎNZIRE s. înfometare. (~ unei populații.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLĂMÂNZI, com. în jud. Botoșani; 11.954 loc. (1995). Filatură de bumbac; fabrică de brânzeturi. Aici a izbucnit, în febr. 1907, marea răscoală țărănească. Monument închinat răscoalei.

Intrare: flămânzire
flămânzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flămânzire
  • flămânzirea
plural
  • flămânziri
  • flămânzirile
genitiv-dativ singular
  • flămânziri
  • flămânzirii
plural
  • flămânziri
  • flămânzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: flămânzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flămânzi
  • flămânzire
  • flămânzit
  • flămânzitu‑
  • flămânzind
  • flămânzindu‑
singular plural
  • flămânzește
  • flămânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flămânzesc
(să)
  • flămânzesc
  • flămânzeam
  • flămânzii
  • flămânzisem
a II-a (tu)
  • flămânzești
(să)
  • flămânzești
  • flămânzeai
  • flămânziși
  • flămânziseși
a III-a (el, ea)
  • flămânzește
(să)
  • flămânzească
  • flămânzea
  • flămânzi
  • flămânzise
plural I (noi)
  • flămânzim
(să)
  • flămânzim
  • flămânzeam
  • flămânzirăm
  • flămânziserăm
  • flămânzisem
a II-a (voi)
  • flămânziți
(să)
  • flămânziți
  • flămânzeați
  • flămânzirăți
  • flămânziserăți
  • flămânziseți
a III-a (ei, ele)
  • flămânzesc
(să)
  • flămânzească
  • flămânzeau
  • flămânzi
  • flămânziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flămânzire

  • 1. Acțiunea de a flămânzi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfometare

etimologie:

  • vezi flămânzi
    surse: DEX '98 DEX '09

flămânzi

  • 1. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210.
      surse: DLRLC
    • Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25.
      surse: DLRLC
    • Câinele când flămânzește, Tot la oase-n vis gândește.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • flămând
    surse: DEX '98 DEX '09