6 definiții pentru flăcăruie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLĂCĂRUIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. – Flacără + suf. -uie.
FLĂCĂRUIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. – Flacără + suf. -uie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flăcăruie sf [At: I. VĂCĂRESCU, P. 331 / Pl: flăcărui / E: flacără + -uie] 1-2 (Șhp) Flacără (2) (mică) Si: flăcărușă (1-2), flăcăruță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLĂCĂRUIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. Tremură la flăcăruia unei lumînări... citind. CAMILAR, N. I. 298. Pe catarg o flăcăruie... Stă corăbiei să-i spuie: Te voi duce teafără. TOMA, C. V. 410.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flăcăruie s. f., art. flăcăruia, g.-d. art. flăcăruii; pl. flăcărui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flăcăruie s. f., art. flăcăruia, g.-d. art. flăcăruii; pl. flăcărui
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flăcăruie s. f., art. flăcăruia, g.-d. art. flăcăruii; pl. flăcărui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F130) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
flăcăruie, flăcăruisubstantiv feminin
- 1. Flacără mică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tremură la flăcăruia unei lumînări... citind. CAMILAR, N. I. 298. DLRLC
- Pe catarg o flăcăruie... Stă corăbiei să-i spuie: Te voi duce teafără. TOMA, C. V. 410. DLRLC
-
etimologie:
- Flacără + -uie. DEX '98 DEX '09