2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flăcăit sn [At: RĂDULESCU-CODIN / E: flăcăi] (Pop) Flăcăie.

FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.

FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.

flăcăi vi [At: SANDU, SĂM. II 716 / Pzi: ~esc / E: flăcău] (Reg) A trăi ca flăcău (neînsurat) Si: a burlăci, a feciori2 (2).

FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trăi ca flăcău (neînsurat), a-și petrece tinerețea ca flăcău. V. burlăci. Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.

A FLĂCĂÍ ~iésc intranz. 1) A fi flăcău. 2) A-și petrece anii de flăcău. 3) A trăi ca un flăcău. [Sil. -că-i] /Din flăcău

2) flăcăĭésc v. intr. Trăĭesc ca flăcăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flăcăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiésc, imperf. 3 sg. flăcăiá; conj. prez. 3 să flăcăiáscă

flăcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiésc, imperf. 3 sg. flăcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. flăcăiáscă

Intrare: flăcăit
flăcăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: flăcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flăcăi
  • flăcăire
  • flăcăit
  • flăcăitu‑
  • flăcăind
  • flăcăindu‑
singular plural
  • flăcăiește
  • flăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flăcăiesc
(să)
  • flăcăiesc
  • flăcăiam
  • flăcăii
  • flăcăisem
a II-a (tu)
  • flăcăiești
(să)
  • flăcăiești
  • flăcăiai
  • flăcăiși
  • flăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • flăcăiește
(să)
  • flăcăiască
  • flăcăia
  • flăcăi
  • flăcăise
plural I (noi)
  • flăcăim
(să)
  • flăcăim
  • flăcăiam
  • flăcăirăm
  • flăcăiserăm
  • flăcăisem
a II-a (voi)
  • flăcăiți
(să)
  • flăcăiți
  • flăcăiați
  • flăcăirăți
  • flăcăiserăți
  • flăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • flăcăiesc
(să)
  • flăcăiască
  • flăcăiau
  • flăcăi
  • flăcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flăcăi

  • 1. regional A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134.
      surse: DLRLC
    • Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • flăcău
    surse: DEX '98 DEX '09