7 definiții pentru fiziognomonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.

FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.

fiziognomonie sf [At: DEX / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiognomonie] Tendință de a determina caracterul unui om după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui Si: fizionomistică.

FIZIOGNOMONÍE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia].

FIZIOGNOMONÍE s. f. disciplină având ca obiect cunoașterea caracterului omului după aspectul fizic și după fizionomie. (< fr. physiognomonie)

*fiziognomoníe f. (ca și fiziognomíe). Arta de a cunoaște omu după față.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei

fiziognomoníe s. f. (sil. -zi-o-; mf. -gno-), art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei

Intrare: fiziognomonie
  • silabație: fi-zi-og-no-, fi-zi-o-gno- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiziognomonie
  • fiziognomonia
plural
genitiv-dativ singular
  • fiziognomonii
  • fiziognomoniei
plural
vocativ singular
plural

fiziognomonie

  • 1. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: fizionomistică

etimologie: