fiziognomonie sf [At: DEX / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiognomonie] Tendință de a determina caracterul unui om după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui Si: fizionomistică.

FIZIOGNOMONIE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia].

FIZIOGNOMONIE s. f. disciplină având ca obiect cunoașterea caracterului omului după aspectul fizic și după fizionomie. (< fr. physiognomonie)

*fiziognomoníe f. (ca și fiziognomíe). Arta de a cunoaște omu după față.

fiziognomonie (desp. -zi-og-no-/-o-gno-) s. f., art. fiziognomonia, g.-d. fiziognomonii, art. fiziognomoniei

fiziognomonie (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonia, g.-d. fiziognomonii, art. fiziognomoniei

fiziognomonie s. f. (sil. -zi-o-; mf. -gno-), art. fiziognomonia, g.-d. fiziognomonii, art. fiziognomoniei