2 intrări
11 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee.
FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fiut[1] i [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / E: fo] Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. modificată
- În original fiuț1. Am modificat, în conformitate cu celelalte dicționare. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se exprimă dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. Strîngi tu, băiete, strîngi și într-o zi – fiut, fiut, p-aci l-e drumu, și ia-i de unde nu-s. DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIUȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIUȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fiuț[1] sm [At: DEX / P: fi-uț / Pl: ~i / E: fiu + -uț] (Pop) 1-3 (Șhp) Fiuleț (1-3). modificată
- În original fiuț2. Am eliminat indicele în urma modificării intrării fiuț1. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIUȚ, fiuți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui fiu. Fiuțu nu l-o văzut viind. ȘEZ. II 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fiut (rar) [pron. fĭut] interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fiut (rar) [pron. fĭut] interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fiut interj. [pron. fiut]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fiuț (pop.) (desp. fi-uț) s. m., pl. fiuți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fiuț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiuți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fiuț s. m., pl. fiuți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fiutinterjecție
- 1. Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Strîngi tu, băiete, strîngi și într-o zi – fiut, fiut, p-aci l-e drumu, și ia-i de unde nu-s. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
fiuț, fiuțisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui fiu. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fiuleț
- Fiuțu nu l-o văzut viind. ȘEZ. II 143. DLRLC
-
etimologie:
- Fiu + sufix -uț. DEX '98 DEX '09