2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee.

FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee.

fiut[1] i [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / E: fo] Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. modificată

  1. În original fiuț1. Am modificat, în conformitate cu celelalte dicționare. — gall

FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se exprimă dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. Strîngi tu, băiete, strîngi și într-o zi – fiut, fiut, p-aci l-e drumu, și ia-i de unde nu-s. DELAVRANCEA, la TDRG.

FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

fiuț[1] sm [At: DEX / P: fi-uț / Pl: ~i / E: fiu + -uț] (Pop) 1-3 (Șhp) Fiuleț (1-3). modificată

  1. În original fiuț2. Am eliminat indicele în urma modificării intrării fiuț1. — gall

FIÚȚ, fiuți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui fiu. Fiuțu nu l-o văzut viind. ȘEZ. II 143.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiúț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiúți

Intrare: fiut
  • pronunție: fĭut
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • fiut
Intrare: fiuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiuț
  • fiuțul
  • fiuțu‑
plural
  • fiuți
  • fiuții
genitiv-dativ singular
  • fiuț
  • fiuțului
plural
  • fiuți
  • fiuților
vocativ singular
  • fiuțule
  • fiuțe
plural
  • fiuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fiut

  • 1. rar Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Strîngi tu, băiete, strîngi și într-o zi – fiut, fiut, p-aci l-e drumu, și ia-i de unde nu-s. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

fiuț

etimologie:

  • Fiu + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09