fitíl n., pl. urĭ și e (turc. fitil, d. ar. fetil; ngr. fitili, ftili, alb. bg. fitíl, sîrb. rus. fitilĭ). Fire de bumbac orĭ ĭască pusă în candelă orĭ la lampă ca să se îmbibeze cu uleĭ, petrol orĭ spirit și să fie aprinsă. La ghĭulele orĭ artificiĭ, fitilu poate fi uns cu ceară orĭ cu praf de pușcă prefăcut în pastă orĭ lipit. La lumînare fitilu e sfoara în prejuru căreĭa se fixează ceara. Fig. A pune fitilurĭ, a ațîța, a instiga. V. stupilă.