fistulă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 274/3 / Pl: ~le / E: fr fistule] (Med) 1 Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. 2 Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 3 Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului.

*FISTULĂ (pl. -le) sf. 🩺 Canal patologic care se formează uneori într’o parte a corpului și prin care se scurge mai adesea puroiul unei răni sau produsul unei secrețiuni [fr.].

FISTULĂ, fistule, s. f. 1. Canal tubular accidental, care merge de la un proces supurativ spre piele sau spre mucoasă și se termină cu un orificiu. ♦ Canal artificial făcut pe cale chirurgicală și care duce de la organele interne spre exterior. Fistulă urinară. 2. Ulcerație adîncă în țesuturile organismului. Fistulă dentară.

FISTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. Ulcerație adîncă în țesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].

FISTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula)

FISTULĂ ~e f. 1) Canal artificial, congenital sau patologic, prin care un organ comunică în mod anormal cu alt organ sau cu exteriorul și prin care se scurg secrețiile interne. 2) Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. /<fr. fistule, lat. fustula

fistulă f. umflătură în formă de canal, îngustă la intrare și mai largă în fund: fistulă lacrimală.

*fístulă f., pl. e (lat. fistula, țeavă, fluĭer, probabil rudă cu vsl. piskŭ, fluĭer. V. pisc, piscoĭ, pișcoace). Med. Canal accidental care comunică cu o glandă saŭ c’o cavitate naturală și duce afară secrețiunile: fistulă lacrimală.

fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule

fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule

fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule

fistula (cuv. lat.) 1. Fluier ciobănesc roman. 2. Denumirea veche a tuburilor orgii. F. Pani v. nai.