2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FISTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

FISTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

fistulă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 274/3 / Pl: ~le / E: fr fistule] (Med) 1 Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. 2 Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 3 Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului.

FISTULĂ, fistule, s. f. 1. Canal tubular accidental, care merge de la un proces supurativ spre piele sau spre mucoasă și se termină cu un orificiu. ♦ Canal artificial făcut pe cale chirurgicală și care duce de la organele interne spre exterior. Fistulă urinară. 2. Ulcerație adîncă în țesuturile organismului. Fistulă dentară.

FISTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. Ulcerație adîncă în țesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].

FISTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula)

FISTULĂ ~e f. 1) Canal artificial, congenital sau patologic, prin care un organ comunică în mod anormal cu alt organ sau cu exteriorul și prin care se scurg secrețiile interne. 2) Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. /<fr. fistule, lat. fustula

fistulă f. umflătură în formă de canal, îngustă la intrare și mai largă în fund: fistulă lacrimală.

*fístulă f., pl. e (lat. fistula, țeavă, fluĭer, probabil rudă cu vsl. piskŭ, fluĭer. V. pisc, piscoĭ, pișcoace). Med. Canal accidental care comunică cu o glandă saŭ c’o cavitate naturală și duce afară secrețiunile: fistulă lacrimală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule

fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule

fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fistula (cuv. lat.) 1. Fluier ciobănesc roman. 2. Denumirea veche a tuburilor orgii. F. Pani v. nai.

Intrare: fistula
fistula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fistulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fistulă
  • fistula
plural
  • fistule
  • fistulele
genitiv-dativ singular
  • fistule
  • fistulei
plural
  • fistule
  • fistulelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fistulă, fistulesubstantiv feminin

  • 1. medicină Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fistulă urinară. DLRLC
    • format_quote Fistulă dentară. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.