13 definiții pentru firuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina subțire, de tip pai, cu frunze liniare, ce crește prin pășuni și fânețe. /fir + suf. ~uță

firuță f. sau floarea fânului, excelentă plantă de nutreț (Poa pratensis). [Lit. firicică, florile plantei fiind reunite prin lungi peri lânoși].

firúță f., pl. e (d. fir). Firușor. Rourică.

FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa).Fir + suf. -uț.

FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa).Fir + suf. -uț.

firuț, ~ă [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~e / E: fir + -uț] 1-2 sn (Reg; șhp) Firicel (1-2). 3 sf Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori verzui sau violete și cu spic, care se folosește ca nutreț pentru vite Si: fân, firicea, firișor, firușoară, floarea-fânului (Poa pratensis). 4 sf (Bot; șîc ~-de-baltă) Rourică (Glyceria fluitans). 5 sf (Bot) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 6 sf (Bot) Firușor (Poa annua). 7 sf (Bot; reg) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 8 sf (Bot; reg) Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 9 sf (Bot) Plantă nedefinită mai de aproape (Poa compressa). 10 sf (Bot; îc) ~-de-lână Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 11 sf (Bot) Păiuș (Agrostis tenuis). 12 sf (Bot) Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

firúță s. f., g.-d. art. firúței; pl. firúțe

firúță s. f., g.-d. art. firúței; pl. firúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIRÚȚĂ s. v. rourică, șovar-de-munte.

FIRÚȚĂ s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, șuvar-de-munte.

firuță s. v. ROURICĂ. ȘOVAR-DE-MUNTE.

FIRUȚĂ s. (BOT; Poa) (reg.) fîn, floarea-fînului, șuvar-de-munte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

firúță s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POA L., POA, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile continentale și reci, 110 specii, erbacee,. anuale sau vivace, cu tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze sesile, alterne, plate sau rulate, compuse dintr-o lamină deseori liniară, cu nervuri paralele și o vagină ce înfășoară tulpina pe o porțiune mare, iar în interior, la intersecția vaginei cu lamina, o ligulă. Flori hermafrodite, rar unisexuate, așezate în spicule compuse din 3-8 (10) flori. Panicul cu ramuri dispuse în 2 rînduri. Glumele nervate. Axa spiculețelor, în momentul coacerii, cade împreună cu fructul.

Intrare: firuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firuță
  • firuța
plural
  • firuțe
  • firuțele
genitiv-dativ singular
  • firuțe
  • firuței
plural
  • firuțe
  • firuțelor
vocativ singular
plural

firuță

etimologie:

  • Fir + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09