FIRUȚĂ² – ROURICĂ [fir].

FIRUȚĂ¹ sf. 🌿 Numele mai multor varietăți ale unei plante ierboase, numite și „fîn”, „fîn-de-livezi”, „floarea-fînului”, „șuvar-de-munte” (🖼 2111) (Poapratensis, p. annua, p. trivialis).

FIRUȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina subțire, de tip pai, cu frunze liniare, ce crește prin pășuni și fânețe. /fir + suf. ~uță

firuță f. sau floarea fânului, excelentă plantă de nutreț (Poa pratensis). [Lit. firicică, florile plantei fiind reunite prin lungi peri lânoși].

firúță f., pl. e (d. fir). Firușor. Rourică.

firuț, ~ă [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~e / E: fir + -uț] 1-2 sn (Reg; șhp) Firicel (1-2). 3 sf Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori verzui sau violete și cu spic, care se folosește ca nutreț pentru vite Si: fân, firicea, firișor, firușoară, floarea-fânului (Poa pratensis). 4 sf (Bot; șîc ~-de-baltă) Rourică (Glyceria fluitans). 5 sf (Bot) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 6 sf (Bot) Firușor (Poa annua). 7 sf (Bot; reg) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 8 sf (Bot; reg) Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 9 sf (Bot) Plantă nedefinită mai de aproape (Poa compressa). 10 sf (Bot; îc) ~-de-lână Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 11 sf (Bot) Păiuș (Agrostis tenuis). 12 sf (Bot) Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata).

FIRUȘOR¹ (pl. -oare) I. sn. dim. FIR. II. sm. 🌿 FIRUȚĂ¹.

FÎN (pl. -nuri) sn. 🚜 1 Iarba cosită și uscată la soare care servește de nutreț vitelor ¶ 2 Iarba de pe cîmp, destinată pentru fîn, dar necosită încă: a cosi fînul; fînurile sînt frumoase ¶ 3 Vremea fînului, timpul cînd iarba a crescut destul de mare spre a fi cosită și a se face din ea fîn: de va fi la anu-nou vremea moale, vremea va fi ploioasă pe vremea ~ului GRM. ¶ 4 familiar: ~ ori paie? care din două? (se pune ca întrebare cuiva spre a ști dacă aduce un rezultat bun sau rău); a căuta acul în carul cu ~ 👉 AC ¶ 5 🌿 FIRUȚĂ¹ ¶ 6 🌿 FÎN-DE-LIVEZI – ȘOVAR-DE-MUNTE ¶ 7 FÎNUL-CĂMILEI = ROȘĂȚEA [lat. fēnum].

firuță s. f., g.-d. art. firuței; pl. firuțe

firuță s. f., g.-d. art. firuței; pl. firuțe

firuță s. f., g.-d. art. firuței; pl. firuțe

POA L., POA, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile continentale și reci, 110 specii, erbacee,. anuale sau vivace, cu tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze sesile, alterne, plate sau rulate, compuse dintr-o lamină deseori liniară, cu nervuri paralele și o vagină ce înfășoară tulpina pe o porțiune mare, iar în interior, la intersecția vaginei cu lamina, o ligulă. Flori hermafrodite, rar unisexuate, așezate în spicule compuse din 3-8 (10) flori. Panicul cu ramuri dispuse în 2 rînduri. Glumele nervate. Axa spiculețelor, în momentul coacerii, cade împreună cu fructul.

FIRUȚĂ s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, șuvar-de-munte.

FIRUȚĂ s. v. rourică, șovar-de-munte.

firuță s. v. ROURICĂ. ȘOVAR-DE-MUNTE.

FIRUȚĂ s. (BOT; Poa) (reg.) fîn, floarea-fînului, șuvar-de-munte.

firuță s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.