firetic, ~ă a [At: MARIAN, SE. II, 118 / V: ~rat~, ~ă / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Trs) 1 Vehement. 2 Capricios.

†FIRETIC adj. Trans. 1 Vehement, furtunatic, pornit spre ceartă, spre bătaie: pentru vitejii sînt frații tăi, că sînt mai bătrîni și mai ~i RET. ¶ 2 Cu toane, nărăvaș: își făceau petrecere cu ea, fiindcă ... se prefăcea iudă și ~ă MERA..

FIRETIC, -Ă, firetici, -e, adj. (Regional) Cu toane, furios. Popa nostru e om roșu Și firetic ca cocoșu. HODOȘ, P. P. 178.

FIRETIC, -Ă, firetici, -e, adj. (Reg.) Cu toane, furios. – Lat. phrenticus (după fire).

firétic, -ă adj. (d. fire). Trans. vest. Supărăcĭos, gata de luptă (ca cocoșu).

firatic², ~ă a vz firetic

firetic (firetică), adj. – Coleric, furios. Origine incertă. Dicționarele nu sînt de acord în privința definirii sensului (Damé traduce ahuri; în Bihor îl găsim cu sensul lui damné). Pare a fi rezultatul unei încrucișări a lui iretic „eretic” cu fire „natură”, sau cu fire-ai, începutul tuturor imprecațiilor (după DAR și REW 6471, din lat. phreneticus, puțin probabil; după Pascu, Beiträge, 11, din lat. fĕrus; după Scriban, de la fire).

FIRETIC adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit.

firetic adj. v. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. PORNIT.