11 definiții pentru fireș

din care

Explicative DEX

fireș, ~ă a [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / V: (reg) hi~, ~ă, ~riș, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fire + -eș] 1 (Înv) Firesc (1). 2 (Înv) Natural. 3 (Înv; îs) Copil ~ Copil nelegitim. 4 (Înv) Fizic. 5 (Înv; referitor la origine) Real. 6 (Înv) Originar (din). 7 (Reg) Sănătos. 8 (Reg) Vesel și energic.

†FIREȘ, FIRIȘ, HIRIȘ, adj. Trans. 1 Natural, nelegitim: copil ~ 2 Firesc, așa cum l-a făcut firea 3 Originar [fire].

fíreș, -ă adj. (d. fire). Vechĭ. Natural, nelegitim, bastard: copil fireș. Fizic. Originar, original, autentic, curat: hirișĭ Romanĭ (Cant.). Propriŭ. – În est hireș și hiriș. Iron. Hiriș-pohiriș (V- po-), pur: Țigan hiriș-pohiriș. V. getbeget, liștaĭ, ireș.

firiș, ~ă a vz fireș

hireș2, ~ă a vz fireș

hiriș2, ~ă a vz fireș

1) híreș, -iș, V. fireș.

íreș și íriș, -ă adj. (ung. erös, robust). Trans. Vest. Sănătos; adevărat (Acad.). – După mine, e confundat cu hireș, fireș, firesc, natural, adevărat, curat.

Sinonime

FIREȘ adj. v. firesc, natural, normal, obișnuit.

fireș adj. v. FIRESC. NATURAL. NORMAL. OBIȘNUIT.

Regionalisme / arhaisme

FIREȘ adj. 1. (Mold.) Natural, firesc. Toiagul fusese uscat, neavînd nici o vlagă hireșe. DOSOFTEI, VS. Hireșea sau fireasca a omului alcătuire și hireșea și fireasca a minții plinire. CD 1698, 33r; cf. DM 9r; CD 1698, 40r; CI, 95; CANTEMIR, HR. ♦ Fizic, material. Sfîntul lui trup . . . iaste ferit de rîsipitura cea fireșe. DOSOFTEI, VS. ♦ (Țr; despre copii) Natural, nelegitim. Copil hireș. ÎNDREPTAREA LEGII. 2. (Mold., Criș.) Real. A: Lupul, cu moartea minciunoasâ, hirișă și adevărată prostului armăsariu moarte acmu gătiia. CI, 100. ◊ (Adverbial) Pricinile era fireș și pre scurt aceaste. VP, 53v; cf. CI, 172; CANTEMIR HR. C: Căutînd propoveduitorul spre înseși cuvîntul cel hereș. M 1704, 87r. 3. (Mold., Trans. SE) De (la) origine. A: Dumitrașco-Vodă Cantacuzino, hireși din grecii cei de frunte a Țarigradului. PSEUDO-COSTIN, 17r. C: Un pâmînt al nostru hiriș l-am dat acestui om să-l lucreze. S, 83v. // B: (Adverbial) Nu știm care mai fireș limba-și vor ținea. C. CANTACUZINO, apud TDRG. Variante: hereș (M 1704, 87r). Etimologie: fire + suf. -eș. Vezi și hireșie. Cf. adevăr (2), prisne (2).

Intrare: fireș
fireș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fireș
  • fireșul
  • fireșu‑
  • fireșă
  • fireșa
plural
  • fireși
  • fireșii
  • fireșe
  • fireșele
genitiv-dativ singular
  • fireș
  • fireșului
  • fireșe
  • fireșei
plural
  • fireși
  • fireșilor
  • fireșe
  • fireșelor
vocativ singular
plural
hireș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hireș
  • hireșul
  • hireșu‑
  • hireșă
  • hireșa
plural
  • hireși
  • hireșii
  • hireșe
  • hireșele
genitiv-dativ singular
  • hireș
  • hireșului
  • hireșe
  • hireșei
plural
  • hireși
  • hireșilor
  • hireșe
  • hireșelor
vocativ singular
plural
hiriș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiriș
  • hirișul
  • hirișu‑
  • hirișă
  • hirișa
plural
  • hiriși
  • hirișii
  • hirișe
  • hirișele
genitiv-dativ singular
  • hiriș
  • hirișului
  • hirișe
  • hirișei
plural
  • hiriși
  • hirișilor
  • hirișe
  • hirișelor
vocativ singular
plural
firiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)