5 definiții pentru finitism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme.

FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme.

finitism sms [At: DN3 / E: fr finitisme] Concepție metafizică care susține că universul este mărginit.

FINITÍSM s.n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. [< fr. finitisme].

FINITÍSM s. n. concepție metafizică ce susține că universul este mărginit. (< fr. finitisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: finitism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finitism
  • finitismul
  • finitismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • finitism
  • finitismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finitism

  • 1. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: