11 definiții pentru finisa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

finisa vt [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 113, 11/1 / Pzi: ~sez / E: fr finir (după finisaj)] A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face ultimele operații pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucrări. În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.

FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].

FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)

A FINISÁ ~éz tranz. (obiecte) A aduce la condițiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârșit; a definitiva. /<fr. finir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză

finisá vb., ind. prez. 1 sg. finiséz, 3 sg. și pl. finiseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FINISA vb. a definitiva. (Și-a ~ romanul.)

Intrare: finisa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • finisa
  • finisare
  • finisat
  • finisatu‑
  • finisând
  • finisându‑
singular plural
  • finisea
  • finisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • finisez
(să)
  • finisez
  • finisam
  • finisai
  • finisasem
a II-a (tu)
  • finisezi
(să)
  • finisezi
  • finisai
  • finisași
  • finisaseși
a III-a (el, ea)
  • finisea
(să)
  • finiseze
  • finisa
  • finisă
  • finisase
plural I (noi)
  • finisăm
(să)
  • finisăm
  • finisam
  • finisarăm
  • finisaserăm
  • finisasem
a II-a (voi)
  • finisați
(să)
  • finisați
  • finisați
  • finisarăți
  • finisaserăți
  • finisaseți
a III-a (ei, ele)
  • finisea
(să)
  • finiseze
  • finisau
  • finisa
  • finisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finisa

  • 1. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: definitiva antonime: începe attach_file un exemplu
    exemple
    • În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.
      surse: DLRLC

etimologie: