8 definiții pentru finalizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FINALIZARE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.
FINALIZARE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
finalizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: finaliza] 1 Orientare spre un scop precis. 2 Îndeplinire a unei acțiuni. 3 Punere la punct a ultimelor detalii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FINALIZARE s.f. Acțiunea de a finaliza. [< finaliza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
finalizare s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
finalizare s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
finalizare s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FINALIZARE s. 1. v. terminare. 2. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ a unui atac la poarta adversă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINALIZARE s. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
finalizare, finalizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- finaliza DEX '09 DEX '98 DN