FINALITATE. Subst. Finalitate, scop, țel, țintă, obiect, obiectiv (fig.); vis (fig.), ideal (fig.). Sens, sensul vieții, menire, rost, noimă (pop.); destin, predestinare, predestinație. Aspirație (fig.), năzuință, năzuire (rar). Perseverență, asiduitate, stăruință, insistență, tenacitate. Teleologie; finalism. Finalist. Adj. Menit, destinat, ursit, predestinat. Perseverent, asiduu, stăruitor, insistent, tenace. Finalist. Vb. A avea un scop, a avea un ideal, a-și face (a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață, a-și găsi un rost (în viață); a urmări un scop. A-și atinge scopul, a ajunge la mal, a răzbi; a duce ceva la bun sfîrșit, a duce ceva pînă la capăt. A meni, a destina, a ursi, a predestina. A aspira (fig.), a tinde către ceva, a ținti (fig.), a năzui. A persevera, a stărui, a insista. V. destin, dorință, efort, perseverență, sfîrșit.