11 definiții pentru finalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINALÍSM s. n. (Fil.) Doctrină care explică evenimentele din diferite domenii și din întregul univers prin cauze finale. – Din fr. finalisme.

finalism sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~e / E: fr finalisme] Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit Si: teleologie.

FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme.

FINALÍSM s. n. Teorie filozofică idealistă, care introduce ideea de scop și de intenție în desfășurarea fenomenelor din natură, negînd astfel existența legilor obiective. V. teleologie.

FINALÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că întreaga desfășurare a fenomenelor din natură urmărește și realizează un anumit scop final, prestabilit, negând astfel existența legilor obiective; teleologie. [< fr. finalisme, cf. lat. finis – scop].

FINALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă, opusă determinismului, potrivit căreia orice fenomen sau proces din natură reprezintă realizarea unei finalități (1); teleologie. (< fr. finalisme)

FINALÍSM n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; teleologie. /<fr. finalisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FINALÍSM s. (FILOZ.) teleologie.

Intrare: finalism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finalism
  • finalismul
  • finalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • finalism
  • finalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finalism

  • 1. filosofie Doctrină care explică evenimentele din diferite domenii și din întregul univers prin cauze finale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: teleologie

etimologie: