Definiția cu ID-ul 899879:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINAL1, finale și finaluri, s. n. Încheiere, sfîrșit al unui lucru, al unei lucrări, al unei întîmplări etc. Era finalul unui lung șir de abuzuri la care se dedase clasa boierească, pe de o parte însușindu-și tot pămîntul țării, pe de alta sporind «boierescul» și transformîndu-l într-o adevărată robie. SADOVEANU, C. 131.(Muz.) Ultima parte a unei simfonii, a unui concert etc. Finalul simfoniei a IX-a de Beethoven.Pl. și: (m., învechit) finali (ALECSANDRI, S. 91).