FILTRU, filtre și filtruri, s. n. 1. Dispozitiv, aparat sau instalație care separă cu ajutorul unui material filtrant particulele solide, microbii, gazele etc. dintr-un fluid. De-abia mai răsuflăm Prin negura de pulbere uscată... Pe nări ni s-au format depozite impure, Ca rămășițe-n filtrurile vechi. CAMIL PETRESCU, V. 15. ◊ Hîrtie (de) filtru = hîrtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește la separarea substanțelor solide în suspensie sau a impurităților dintr-un lichid. 2. Mediu transparent-colorat (sticlă, lichid) care servește la izolarea radiațiilor de anumite lungimi de undă dintr-o radiație produsă de un izvor de lumină. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se separă, dintr-un complex, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Dispozitiv special (de obicei de porțelan sau de sticlă) prin care se trece cafeaua după ce a fost fiartă; p. ext. cafeaua obținută în acest fel. Îmi aduc aminte că în trecut mulți poeți își scriau poemele pe colțuri de mese prin cafenele... Între versurile așternute în aburul alcoolului și al filtrurilor și aceste rînduri scrise pe spata unui război mecanic, e o distanță care desparte două lumi, două categorii de poeți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/3. ♦ (În superstiții) Băutură cu puteri magice. Ca în toate riturile magice, [întîlnim în Antile] influențe miraculoase ale băuturilor preparate, filtruri, otrăvuri, narcotice. V. ROM. aprilie 1954, 64.