filonichie sf [At: ALECSANDRI, T. 93 / Pl: ~ii / E: ngr φιλονεικία] 1 Discuție aprinsă. 2 Ceartă.

‡FILONICHIE sf. Discuție aprinsă, ceartă, gîlceavă: nu mă amestec niciodată în filonichiile de la masa paraponisiților ALECS. [ngr.].

FILONICHIE, filonichii, s. f. (Învechit) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. Stau de o parte și nu mă amestec niciodată în filonichiile de la masa paraponisiților. ALECSANDRI, T. 93.

filonichie f. dispută: gustul filonichie n’are. [Gr. mod.].

*filonichíe f. (ngr. filonikia). Vechĭ. Gust de ceartă, de dispută.

filonichie (înv.) s. f., art. filonichia, g.-d. art. filonichiei; pl. filonichii, art. filonichiile (desp. -chi-i-)

filonichie (înv.) s. f., art. filonichia, g.-d. art. filonichiei; pl. filonichii, art. filonichiile

filonichie s. f., art. filonichia, g.-d. art. filonichiei; pl. filonichii, art. filonichiile

filonichie (filonichii), s. f. – Dispută, ceartă. – Mr. filunichie. Ngr. φιλονειϰία (Gáldi 190). Sec. XVIII, înv. – Der. filonichisi, vb. (a se certa), din ngr. φιλονειϰέω, aorist φιλονείϰησα.

FILONICHIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

filonichie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.