10 definiții pentru filonichie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

filonichie sf [At: ALECSANDRI, T. 93 / Pl: ~ii / E: ngr φιλονεικία] 1 Discuție aprinsă. 2 Ceartă.

FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Învechit) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. Stau de o parte și nu mă amestec niciodată în filonichiile de la masa paraponisiților. ALECSANDRI, T. 93.

filonichie f. dispută: gustul filonichie n’are. [Gr. mod.].

*filonichíe f. (ngr. filonikia). Vechĭ. Gust de ceartă, de dispută.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile

filonichíe s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FILONICHÍE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

filonichie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

filonichíe (filonichíi), s. f. – Dispută, ceartă. – Mr. filunichie. Ngr. φιλονειϰία (Gáldi 190). Sec. XVIII, înv.Der. filonichisi, vb. (a se certa), din ngr. φιλονειϰέω, aorist φιλονείϰησα.

Intrare: filonichie
filonichie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filonichie
  • filonichia
plural
  • filonichii
  • filonichiile
genitiv-dativ singular
  • filonichii
  • filonichiei
plural
  • filonichii
  • filonichiilor
vocativ singular
plural

filonichie

etimologie: