FILOLOGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

filologic, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 321 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr philologique] 1-2 Care aparține filologiei sau filologului. 3-4 Privitor la filologie sau la filolog.

FILOLOGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

FILOLOGIC, -Ă, filologici, -e, adj. De filolog, caracteristic filologului; care se referă la (sau ține de) filologie. Acești onorabili autori ai proiectului de dicționar vor renunța cu totul la lucrare îndată ce Societatea le va impune de a lucra altfel decît conform opiniunilor filologice ce și le-au dobîndit prin studie și cugetare. ODOBESCU, S. II 321.

FILOLOGIC, -Ă adj. Referitor la filologie. [< fr. philologique].

FILOLOGIC, -Ă adj. referitor la filologie. (< fr. phylologique)

FILOLOGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de filologie; propriu filologiei. Cercetare ~că. /<fr. philologique

filologic a. relativ la filologie.

*filológic, -ă adj. (d. filologie). De filologie: studii filologice. Adv. În mod filologic.

filologic adj. m., pl. filologici; f. filologică, pl. filologice

filologic adj. m., pl. filologici; f. filologică, pl. filologice

filologic adj. → logic