5 definiții pentru filmfonograf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film. – Din engl. film phonographe.

FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Magnetofon de construcție specială care folosește bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice. – Din engl. film phonographe.

FILMFONOGRÁF s.n. Magnetofon cu ajutorul căruia se reproduc benzile de dialog, zgomot și muzică montate în sincron ale unui film. [< film + fonograf].

FILMFONOGRÁF s. n. magnetofon cu care se reproduc benzile de dialog, zgomot și muzică montate în sincron ale unui film. (< engl. film phonographe)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: filmfonograf
filmfonograf substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filmfonograf
  • filmfonograful
  • filmfonografu‑
plural
  • filmfonografe
  • filmfonografele
genitiv-dativ singular
  • filmfonograf
  • filmfonografului
plural
  • filmfonografe
  • filmfonografelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filmfonograf

  • 1. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Magnetofon de construcție specială care folosește bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice.
    surse: DEX '98 DN

etimologie: