2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

filigranare sf [At: DN3 / Pl: ~nări / E: filigrana] 1 Prelucrare a unui metal prețios sub formă de filigran (1) Si: (rar) filigranat1 (1). 2 Aplicare a unui filigran (2) în timpul fabricării hârtiei Si: (rar) filigranat1 (2).

FILIGRANÁRE s.f. Acțiunea de a filigrana. [< filigrana].

FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

filigrana vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr filigraner] 1 A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2 A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei.

FILIGRANÁ vb. I. tr. A lucra un obiect în filigran. [< fr. filigraner].

FILIGRANÁ vb. tr. 1. a lucra un obiect în filigran (1). 2. a imprima un filigran (2) la fabricarea hârtiei. (< fr. filigraner)

A FILIGRANÁ ~éz tranz. 1) (bijuterii sau obiecte de podoabă) A lucra cu filigran. 2) (hârtie) A înzestra cu filigran. /<fr. filigraner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filigranáre (-li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranắrii; pl. filigranắri

filigranáre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. filigranării; pl. filigranări

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză

filigraná vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. filigranéz, 3 sg. și pl. filigraneáză

Intrare: filigranare
filigranare substantiv feminin
  • silabație: fi-li-gra- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filigranare
  • filigranarea
plural
  • filigranări
  • filigranările
genitiv-dativ singular
  • filigranări
  • filigranării
plural
  • filigranări
  • filigranărilor
vocativ singular
plural
Intrare: filigrana
  • silabație: fi-li-gra-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • filigrana
  • filigranare
  • filigranat
  • filigranatu‑
  • filigranând
  • filigranându‑
singular plural
  • filigranea
  • filigranați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • filigranez
(să)
  • filigranez
  • filigranam
  • filigranai
  • filigranasem
a II-a (tu)
  • filigranezi
(să)
  • filigranezi
  • filigranai
  • filigranași
  • filigranaseși
a III-a (el, ea)
  • filigranea
(să)
  • filigraneze
  • filigrana
  • filigrană
  • filigranase
plural I (noi)
  • filigranăm
(să)
  • filigranăm
  • filigranam
  • filigranarăm
  • filigranaserăm
  • filigranasem
a II-a (voi)
  • filigranați
(să)
  • filigranați
  • filigranați
  • filigranarăți
  • filigranaserăți
  • filigranaseți
a III-a (ei, ele)
  • filigranea
(să)
  • filigraneze
  • filigranau
  • filigrana
  • filigranaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filigranare

  • 1. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi filigrana
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

filigrana

  • 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A aplica un filigran în timpul fabricării hârtiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: