FILIAȚIE, filiații, s. f. Înrudire în linie scoborîtoare (de la strămoși la urmași); descendență. Importantă este prevederea [din Codul familiei] că la cererea comună a tuturor celor îndreptățiți să consimtă la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații firești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2858. ♦ Fig. Legătură între lucruri care derivă unul din altul. Filiația sensurilor unui cuvînt. – Pronunțat: -li-a-. – Variantă: filiațiune (pronunțat -ți-u-) (IST. R.P.R. 15) s. f.