2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta.V. fileta.

FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta.V. fileta.

filetare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 271 / Pl: ~tări / E: fileta] 1 (Teh) Executare a unui filet (1) Si: filetat1, ghiventare. 2 Tăiere în fileuri (1) a cărnii de porc, vită sau pește.

FILETÁRE s. f. Acțiunea de a fileta. Au izbutit să depășească norma de filetare a șuruburilor.

FILETÁRE s.f. Acțiunea de a fileta și rezultatul ei; ghiventare;[1] filetat. [< fileta].

  1. Posibilă greșeală, cuvânt inexistent în dicționare. — gall

FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

fileta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr fileter] 1 (Teh) A executa un filet (1). 2 A tăia carnea de vită, de porc sau de pește în fileuri (1).

FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza fileturi la o piesă. – Din fr. fileter.

FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. Operație (manuală sau mecanică) prin care se taie filetul șuruburilor, al piulițelor sau al altor piese.

FILETÁ vb. I. tr. 1. A executa un filet. 2. A tăia carnea de vită sau de pește în fileuri. [< fr. fileter].

FILETÁ vb. tr. 1. a executa un filet. 2. a tăia carnea de vită sau de pește în fileuri. (< fr. filéter)

A FILETÁ ~éz tranz. (piese metalice) A înzestra cu filet. /<fr. fileter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filetáre s. f., g.-d. art. filetắrii; pl. filetắri

filetáre s. f., g.-d. art. filetării; pl. filetări

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză

filetá vb., ind. prez. 1 sg. filetéz, 3 sg. și pl. fileteáză

Intrare: filetare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filetare
  • filetarea
plural
  • filetări
  • filetările
genitiv-dativ singular
  • filetări
  • filetării
plural
  • filetări
  • filetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fileta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fileta
  • filetare
  • filetat
  • filetatu‑
  • filetând
  • filetându‑
singular plural
  • filetea
  • filetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • filetez
(să)
  • filetez
  • filetam
  • filetai
  • filetasem
a II-a (tu)
  • filetezi
(să)
  • filetezi
  • filetai
  • filetași
  • filetaseși
a III-a (el, ea)
  • filetea
(să)
  • fileteze
  • fileta
  • filetă
  • filetase
plural I (noi)
  • filetăm
(să)
  • filetăm
  • filetam
  • filetarăm
  • filetaserăm
  • filetasem
a II-a (voi)
  • filetați
(să)
  • filetați
  • filetați
  • filetarăți
  • filetaserăți
  • filetaseți
a III-a (ei, ele)
  • filetea
(să)
  • fileteze
  • filetau
  • fileta
  • filetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filetare

etimologie:

  • vezi fileta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fileta

  • 1. A realiza filete la o piesă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A tăia carnea de vită sau de pește în fileuri.
    surse: DN

etimologie: