2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

file sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr filet] Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților.

FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet].

FILÉTĂ s. f. unealtă în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. (< fr. filet)

FILÉTĂ ~e f. Unealtă folosită la aplicarea unor ornamente pe coperta și pe cotorul cărților. /<fr. filet

FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

fileta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr fileter] 1 (Teh) A executa un filet (1). 2 A tăia carnea de vită, de porc sau de pește în fileuri (1).

FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza fileturi la o piesă. – Din fr. fileter.

FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. Operație (manuală sau mecanică) prin care se taie filetul șuruburilor, al piulițelor sau al altor piese.

FILETÁ vb. I. tr. 1. A executa un filet. 2. A tăia carnea de vită sau de pește în fileuri. [< fr. fileter].

FILETÁ vb. tr. 1. a executa un filet. 2. a tăia carnea de vită sau de pește în fileuri. (< fr. filéter)

A FILETÁ ~éz tranz. (piese metalice) A înzestra cu filet. /<fr. fileter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filétă s. f., g.-d. art. filétei; pl. filéte

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză

filetá vb., ind. prez. 1 sg. filetéz, 3 sg. și pl. fileteáză

Intrare: filetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • file
  • fileta
plural
  • filete
  • filetele
genitiv-dativ singular
  • filete
  • filetei
plural
  • filete
  • filetelor
vocativ singular
plural
Intrare: fileta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fileta
  • filetare
  • filetat
  • filetatu‑
  • filetând
  • filetându‑
singular plural
  • filetea
  • filetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • filetez
(să)
  • filetez
  • filetam
  • filetai
  • filetasem
a II-a (tu)
  • filetezi
(să)
  • filetezi
  • filetai
  • filetași
  • filetaseși
a III-a (el, ea)
  • filetea
(să)
  • fileteze
  • fileta
  • filetă
  • filetase
plural I (noi)
  • filetăm
(să)
  • filetăm
  • filetam
  • filetarăm
  • filetaserăm
  • filetasem
a II-a (voi)
  • filetați
(să)
  • filetați
  • filetați
  • filetarăți
  • filetaserăți
  • filetaseți
a III-a (ei, ele)
  • filetea
(să)
  • fileteze
  • filetau
  • fileta
  • filetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fileta

  • 1. A realiza filete la o piesă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A tăia carnea de vită sau de pește în fileuri.
    surse: DN

etimologie: