14 definiții pentru filacteră filacteriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

filacte sf [At: CADE / V: ~riu sn / Pl: ~re / E: fr phylactère] 1 Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei. 2 Inscripție în formă de banderolă (pe monumente).

FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei. 2. Inscripție în formă de banderolă (pe monumente). [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

FILACTÉRĂ s.f. (Ant.) Fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei, și care în timpul rugăciunii era pusă pe frunte și pe brațul stâng. [Var. filacteriu s.n. / < fr. phylactère, gr. phylakterion – antidot].

FILACTÉRĂ s. f. 1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor. 2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei. 3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente). 4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite. (< fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)

FILACTÉRIU s. n. v. filacteră.

FILACTÉRIU s. n. v. filacteră.

filacteriu sn vz filacteră

FILACTÉRIU s.n. v. filacteră.

filacterii n. pl. bucăți de pergament, cu versete din Biblie, ce Evreii își pun pe frunte și pe brațul stâng în timpul rugăciunii.

*filactériĭ n. pl. (vgr. phylaktérion, talisman, d. phylásso, păzesc). Cornu jidănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FILACTÉRĂ s. (BIS.) corn, (rar) tfiline (pl.), (înv.) advar. (~ la mozaici.)

FILACTE s. (BIS.) corn, (rar) tfiline (pl.), (înv.) advar. (~ la mozaici.)

Intrare: filacteră
filacteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filacte
  • filactera
plural
  • filactere
  • filacterele
genitiv-dativ singular
  • filactere
  • filacterei
plural
  • filactere
  • filacterelor
vocativ singular
plural
filacteriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filacteriu
  • filacteriul
  • filacteriu‑
plural
  • filacterii
  • filacteriile
genitiv-dativ singular
  • filacteriu
  • filacteriului
plural
  • filacterii
  • filacteriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filacteră filacteriu

  • 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali.
    surse: DEX '09
  • 3. Denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
    surse: MDN '00
  • 4. Inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
    surse: MDN '00
  • 5. Figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
    surse: MDN '00

etimologie: