14 definiții pentru figurant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

figurant, ~ă smf [At: MAIORESCU, D. IV, 305 / Pl: ~nți, ~e / E: fr figurant] 1 Persoană care participă la desfășurarea acțiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezența fizică sau prin gesturi, atitudini etc., fără să rostească nici o replică. 2 (Pex) Personaj secundar într-o operă literară. 3 (Dep) Persoană care este prezentă la desfășurarea unui eveniment, la o întâmplare etc., fără a participa efectiv la ea.

FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la desfășurarea acțiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezența fizică sau prin gesturi, atitudini etc., fără să rostească nici o replică. ♦ Persoană care este prezentată la desfășurarea unui eveniment, la o întâmplare etc., fără a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.

FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care într-o piesă de teatru, într-o operă sau într-un film, participă la desfășurarea acțiunii numai prin prezență sau prin anumite gesturi, atitudini, replici scurte etc.; p. ext. personaj secundar într-o lucrare artistică. Figuranții lui nu-s figuranți de paradă, ci recrutați din vălmășagul vieței adevărate. ANGHEL, PR. 156.

FIGURÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Artist care participă într-o piesă de teatru, într-un film etc. numai prin prezența sa, fără a avea un rol de recitat; (p. ext.) personaj secundar într-o operă literară. 2. Persoană prezentă la desfășurarea unui eveniment, la o întâlnire etc., fără a lua parte efectivă la ea. [Cf. fr. figurant, it. figurante].

FIGURÁNT, -Ă s. m. 1. artist într-o piesă de teatru, într-un film etc. numai prin prezența sa. 2. persoană prezentă la desfășurarea unui eveniment, la o întâlnire etc., fără a lua efectiv parte la ea. (< fr. figurant)

FIGURÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Balerin care execută figuri de dans secundare. 2) Personaj de teatru sau de cinema care interpretează un rol secundar și, de regulă, mut. 3) Persoană care figurează numai de formă în desfășurarea unui eveniment. /<fr. figurant

figurant m. personaj accesoriu sau mut, într’o piesă de teatru.

*figuránt, -ă s. (fr. figurant). Personagiŭ accesoriŭ care figurează într’o pĭesă de teatru, dar nu vorbește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

figuránt s. m., pl. figuránți

figuránt s. m., pl. figuránți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIGURÁNT s. (înv.) compars, statist. (~ la teatru.)

FIGURANT s. (înv.) compars, statist. (~ la teatru.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

figurant, figuranți s. m. (peior.) 1. om fără caracter; om de nimic. 2. persoană neînsemnată, om mărunt. 3. persoană plină de ifose, veșnic nemulțumită de ceva, care își dă încontinuu aere.

Intrare: figurant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • figurant
  • figurantul
  • figurantu‑
plural
  • figuranți
  • figuranții
genitiv-dativ singular
  • figurant
  • figurantului
plural
  • figuranți
  • figuranților
vocativ singular
  • figurantule
  • figurante
plural
  • figuranților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

figurant, -ă figurantă

  • 1. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: compars statist, -ă un exemplu
    exemple
    • Figuranții lui nu-s figuranți de paradă, ci recrutați din vălmășagul vieței adevărate. ANGHEL, PR. 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Personaj secundar într-o operă literară.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: