fiesta s. f. Serbare (la origine religioasă), petrecere pe străzile orașului, în țările de limbă spaniolă, apoi extins și la alte țări ◊ „Premierea solilor României [...] s-a transformat într-o veritabilă fiesta mexicană: formații de «mariachis», cu instrumentiști îmbrăcați în pitorești costume mexicane purtând mari sombreros, se dezlănțuie într-o suită de cântece populare mexicane și românești.” Sc. 10 VI 75 p. 2. ◊ „Ziua premierei a fost declarată sărbătoare națională în Georgia. A urmat o adevărată «fiesta» care a durat cinci zile.” Săpt. 2 III 84 p. 7; v. și Sc. 1 XI 80 p. 4 (din sp. fiesta; cf. fr., engl. americ. fiesta; DMN, DMC 1964; El. Toma în ER p. 476; D. Am.; DN3, DEX-S)

fiestă sf [At: DN³ / P: fi-es~ / Pl: ~te / E: fr, sp fiesta] Serbare (populară) în țările de limbă spaniolă.

FIESTĂ s.f. Festival religios în țările de limbă spaniolă cu ocazia unui sfînt. [Pron. fi-es-tă. / < sp. fiesta].

FIESTĂ s. f. festival, sărbătoare, petrecere în țările de limbă spaniolă, ulterior și în alte țări din America. (< sp. fiesta)

FIESTĂ ~e f. Sărbătoare (populară) în țările de limba spaniolă. [Sil. fi-es-] /<sp. fiesta

fiestă (desp. fies-tă) s. f., g.-d. art. fiestei; pl. fieste

*fiestă (fies-tă) s. f., g.-d. art. fiestei; pl. fieste

fiestă s. m. (sil. fi-e-), pl. fieste