Definiția cu ID-ul 964537:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FIERBERE. Subst. Fierbere, fiert, clocotire, clocot, clocotit, clocotiș (rar), colcăială, ebuliție (fiz.). Punct de fierbere. Fiertură, fierturică (dim., pop.). Vas de (pentru) fiert, cazan, oală, cratiță; etuvă; fierbător. Adj. Fiert, clocotit; clocotitor, colcotos (rar). Fierbinte. Vb. A fierbe, a clocoti, a colcăi (reg.), a colcoti, a fierbe în clocot, a da în clocot; a pune pe foc, a pune la fiert. V. căldură, foc.