O definiție pentru ficționa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ficționá vb., ind. prez. 1 sg. ficționéz, 3 sg. și pl. ficționeáză

Intrare: ficționa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ficționa
  • ficționare
  • ficționat
  • ficționatu‑
  • ficționând
  • ficționându‑
singular plural
  • ficționea
  • ficționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ficționez
(să)
  • ficționez
  • ficționam
  • ficționai
  • ficționasem
a II-a (tu)
  • ficționezi
(să)
  • ficționezi
  • ficționai
  • ficționași
  • ficționaseși
a III-a (el, ea)
  • ficționea
(să)
  • ficționeze
  • ficționa
  • ficționă
  • ficționase
plural I (noi)
  • ficționăm
(să)
  • ficționăm
  • ficționam
  • ficționarăm
  • ficționaserăm
  • ficționasem
a II-a (voi)
  • ficționați
(să)
  • ficționați
  • ficționați
  • ficționarăți
  • ficționaserăți
  • ficționaseți
a III-a (ei, ele)
  • ficționea
(să)
  • ficționeze
  • ficționau
  • ficționa
  • ficționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)