7 definiții pentru fibrinogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.

FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.

fibrinogen sns [At: DEX / E: fr fibrinogène] (Fzl) Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui.

FIBRINOGÉN s.n. Substanță din grupa globulinelor, care intră în compoziția plasmei sângelui. [< fr. fibrinogène].

FIBRINOGÉN s. n. substanță protidică din plasma sângelui, care se transformă în fibrină când acesta se coagulează. (< fr. fibrinogène)

FIBRINOGÉN n. Substanță proteică dizolvată în plasmă sangvină, care, în timpul coagulării sângelui, se transformă în fibrină. /<fr. fibrinogene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fibrinogén (fi-bri-) s. n.

fibrinogén s. n. (sil. -bri-)

Intrare: fibrinogen
  • silabație: fi-bri-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fibrinogen
  • fibrinogenul
  • fibrinogenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fibrinogen
  • fibrinogenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fibrinogen

  • 1. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: