fibrilație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fibrillation] (Med; fzl) 1 Stare caracterizată prin contracții fine și rapide ale unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. 2 (Îs) ~ cardiacă Stare a inimii în care pulsațiile regulate sunt înlocuite de tremurături dezordonate ale fibrelor musculare, a căror intensitate se diminuează până la încetarea activității cardiace.

FIBRILAȚIE s.f. (Med.) Stare caracterizată prin contracții fine și rapide ale unei grupe de fibre musculare. ◊ Fibrilație cardiacă = stare a inimii în care pulsațiile regulate sunt înlocuite cu tremurături dezordonate ale fibrelor musculare, care merg diminuîndu-se pînă la încetarea oricărei activități cardiace. [Gen. -iei, var. fibrilațiune s.f. / < fr. fibrillation].

FIBRILAȚIE s. f. contracții fine și rapide ale fibrelor musculare (ale inimii). (< fr. fibrillation)

FIBRILAȚIE ~i f. Stare patologică, manifestată prin contracții spontane și rapide ale fibrelor musculare miocardice. [Art. fibrilația; G.-D. fibrilației; Sil. -ți-e] /<fr. fibrillation

fibrilațiune sf vz fibrilație

FIBRILAȚIUNE s.f. v. fibrilație.

fibrilație (desp. fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibrilația (desp. -ți-a), g.-d. art. fibrilației; pl. fibrilații, art. fibrilațiile (desp. -ți-i-)

fibrilație (fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibrilația (-ți-a), g.-d. art. fibrilației; pl. fibrilații, art. fibrilațiile (-ți-i-)

fibrilație s. f. (sil. -bri-, -ți-e), art. fibrilația (sil. -ți-a), g.-d. art. fibrilației, pl. fibrilații, art. fibrilațiile (sil. -ți-i-)