2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fiastră sf [At: COD. CALIMACHI, ap. TDRG / P: fi-a~ / V: (reg) hi~ / Pl: ~re / E: ml filiastra] (Înv) Fiică vitregă.

FIÁSTRĂ ~e f. înv. Fiică vitregă. /<lat. filiastra

FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiástră (înv.) (fi-as-) s. f., g.-d. art. fiástrei; pl. fiástre

fiástră s. f. (sil. fi-as-), g.-d. art. fiástrei; pl. fiástre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiéstru (fiástră), adj. – Chipeș, arătos. Origine incertă. După Giuglea, Cercetări lexicografice, 8 și DAR, din lat. *fĕstus, cf. alb. thještë „curat”. Cuvînt rar, în sudul Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fiéstru adj. m. (reg.) (om) arătos, curățel, chipos.

Intrare: fiastră
  • silabație: fi-as-tră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiastră
  • fiastra
plural
  • fiastre
  • fiastrele
genitiv-dativ singular
  • fiastre
  • fiastrei
plural
  • fiastre
  • fiastrelor
vocativ singular
  • fiastră
  • fiastro
plural
  • fiastrelor
Intrare: fiestru
fiestru adjectiv
adjectiv (A100)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiestru
  • fiestrul
  • fiestru‑
  • fiastră
  • fiastra
plural
  • fieștri
  • fieștrii
  • fiestre
  • fiestrele
genitiv-dativ singular
  • fiestru
  • fiestrului
  • fiestre
  • fiestrei
plural
  • fieștri
  • fieștrilor
  • fiestre
  • fiestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fiastru, -ă fiastră

  • 1. învechit arhaizant Copil (băiat sau fată) vitreg.
    exemple
    • A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228.
      surse: DLRLC
    • Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. SADOVEANU, F. J. 706.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC

etimologie: