14 definiții pentru fiasco


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fiasco sns [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / P: fias-co / E: it [far] fiasco] (Liv) Eșec total într-o acțiune întreprinsă Si: insucces, nereușită.

FIÁSCO s. n. Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

FIÁSCO s. n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

FIÁSCO s. n. (Italienism) Lipsă completă de succes, nereușită totală; insucces, eșec. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. – Pronunțat: fias-.

FIÁSCO s.n. Insucces total, eșec, nereușită. [Pron. fias-co. / < it., fr. fiasco].

FIÁSCO s. n. insucces total, eșec, nereușită. (< it. fiasco)

FIÁSCO n. livr. Eșec complet; nereușită totală; faliment. [Art. fiascoul; Sil. fias-co] /<it. [far]fiasco

fiasco n. completă neizbândă: a face fiasco.

*fĭásco n., pl. fĭascurĭ (it. fiasco). Cădere, nesucces deplin, chix: încercarea a făcut fiasco. – Ceĭ maĭ mulțĭ pronunță fiĭasco, ceĭa ce nu e corect.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiásco (fias-) s. n., art. fiáscoul

fiásco s. n. (sil. fias-), art. fiáscoul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIÁSCO s. v. cădere, eșec, insucces, nereușită, picare.

fiasco s. v. CĂDERE. EȘEC. INSUCCES. NEREUȘITĂ. P1CARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiásco s. n. – Eșec, insucces. It. fiasco (sec. XIX).

Intrare: fiasco
  • silabație: fias-
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiasco
  • fiascoul
  • fiascou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fiasco
  • fiascoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)