9 definiții pentru fiacru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

fiacru sn [At: ODOBESCU, la CADE / V: ~căr / P: fi-a~ / Pl: ~re / E: fr fiacre] (Înv) Trăsură de piață Si: birjă.

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Franțuzism învechit) Trăsură, birjă. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. – Pronunțat: fi-a-.

FIÁCRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre

fiácru s. n. (sil. fi-a-cru), art. fiácrul; pl. fiácre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIÁCRU s. v. birjă, trăsură.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiácru (fiácre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.

Intrare: fiacru
fiacru1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: fi-a-cru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiacru
  • fiacrul
  • fiacru‑
plural
  • fiacre
  • fiacrele
genitiv-dativ singular
  • fiacru
  • fiacrului
plural
  • fiacre
  • fiacrelor
vocativ singular
plural
fiacru2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiacru
  • fiacrul
  • fiacru‑
plural
  • fiacruri
  • fiacrurile
genitiv-dativ singular
  • fiacru
  • fiacrului
plural
  • fiacruri
  • fiacrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fiacru

etimologie: