10 definiții pentru fișcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÍȘCĂ, fiști, s. f. (Reg.) Biciușcă; p. ext. lovitură dată cu biciușca. – Formație onomatopeică.

FÍȘCĂ, fiști, s. f. (Reg.) Biciușcă; p. ext. lovitură dată cu biciușca. – Formație onomatopeică.

fișcă sf [At: CADE / Pl: ~ște, ~ști / E: fo] (Reg) 1 Biciușcă. 2 (Pex) Lovitură dată cu biciușca.

FÍȘCĂ, fiști, s. f. (Regional) Biciușcă. Noapte neagră, s-o tai cu fișca. STANCU, D. 75.

*fíșcă și fríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, scĭ (rudă cu șfichĭ). Vest. Șfichĭ, bicĭ supțire, vîrf de bicĭ orĭ vargă subțire.

fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. fíștii; pl. fiști

fíșcă s. f., g.-d. art. fíștii; pl. fiști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÍȘCĂ s. v. biciușcă, cravașă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

FÍȘCĂ, fiști, s. f. ~; nuia, vergea. (din fâș1)

Intrare: fișcă
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fișcă
  • fișca
plural
  • fiști
  • fiștile
genitiv-dativ singular
  • fiști
  • fiștii
plural
  • fiști
  • fiștilor
vocativ singular
plural

fișcă

etimologie: