Definiția cu ID-ul 899447:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FES, fesuri, s. n. Un fel de căciulă de postav roșu, mai rar de altă culoare, de forma unui trunchi de con, cu ciucure, care se poartă mai ales de către musulmani în unele țări din Orient. Boierul stătea între perne, cu fesul în cap. GALACTION, O. I 77. Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru, Și sclavul stă-nainte-i. El are fes albastru. COȘBUC, P. I 53. Am să-i duc un fes roș și un tulpan untdelemniu, ca să-și mai aducă aminte de tinerețe. CREANGĂ, P. 134. ◊ Expr. (Familiar) Interesul poartă fesul, se spune despre cel care face anumite acțiuni numai pentru a dobîndi avantaje. Interesul poartă fesul! Mărturisesc că nu mi-am cunoscut interesul să descifrez sensul acestei formule. BOGZA, A. Î. 432. A-i turti (cuiva) fesul = a face o prostie de care pînă și altul se rușinează; a-i feșteli cuiva iacaua. ◊ (Metaforic) Tot mai strident s-aud cîntînd cocoșii... Mă scol... Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 15.