fes n. 1. scufie roșie cu un moț în creștet, purtată de Turci sub turban (ca odinioară de boieri sub ișlic): pe din dosul fesului unde-i cald ciocoiului POP.; 2. scufie analogă purtată în urmă de lăutari: boieru îmi umplea fesu de galbeni și-i cântam AL.; 3. scufie albă purtată de cocoanele bătrâne sub testemelul cu bibiluri: Kera Nastasia poartă fes alb AL.; 4. fes din dimie roșie purtat și azi de țărancele bătrâne (din județele dealungul Dunării): am să-i duc babei un fes roșu și un tulpan CR. [Turc. FES].