fermion sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: ns cf Férmi] Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.).

FERMION s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian].

FERMION s. m. denumire generică a particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, nucleonul etc.). (< fr. fermion)

fermion s. m. (fiz.) ◊ „Particulele al căror spin este un număr semiîntreg, 1/2, 3/2, 5/2 [...] se numesc «fermioni» și nu este posibil ca, simultan, două dintre ele să ocupe același spațiu.” Cont. 12 I 79 p. 5; v. și spin, superparticulă (de la numele fizicianului it. E. Fermi, fr. fermion; PR 1955; DT, LTR, DC; DN3)

fermion (desp. -mi-on) s. m., pl. fermioni

fermion (-mi-on) s. m., pl. fermioni

fermion s. m. (sil. -mi-on), pl. fermioni

FERMIÓN ({s} n. pr. Fermi) s. m. Particulă elementară, descrisă de statistica Fermi-Dirac, cu numărul cuantic de spin semiîntreg (ex.: electronul, protonul, neutronul, neutrinul și antiparticulele lor).