6 definiții pentru fermentativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.

FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.

fermentativ, ~ă a [At: PARHON, B. 172 / Pl: ~i, ~e / E: fr fermentatif] 1 Care poate fermenta. 2 Care poate produce o fermentație.

FERMENTATÍV, -Ă adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. [< fr. fermentatif].

FERMENTATÍV, -Ă adj. care poate fermenta sau produce o fermentație. (< fr. fermentatif)

FERMENTATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care contribuie la fermentare. Substanțe ~e. 2) Care se produce sub acțiunea fermenților. /<fr. fermentatif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermentatív adj. m., pl. fermentatívi; f. sg. fermentatívă, pl. fermentatíve

Intrare: fermentativ
fermentativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermentativ
  • fermentativul
  • fermentativu‑
  • fermentati
  • fermentativa
plural
  • fermentativi
  • fermentativii
  • fermentative
  • fermentativele
genitiv-dativ singular
  • fermentativ
  • fermentativului
  • fermentative
  • fermentativei
plural
  • fermentativi
  • fermentativilor
  • fermentative
  • fermentativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fermentativ

  • 1. Care poate fermenta sau produce o fermentație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: