6 definiții pentru fermentativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FERMENTATIV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
FERMENTATIV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fermentativ, ~ă a [At: PARHON, B. 172 / Pl: ~i, ~e / E: fr fermentatif] 1 Care poate fermenta. 2 Care poate produce o fermentație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERMENTATIV, -Ă adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. [< fr. fermentatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERMENTATIV, -Ă adj. care poate fermenta sau produce o fermentație. (< fr. fermentatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FERMENTATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care contribuie la fermentare. Substanțe ~e. 2) Care se produce sub acțiunea fermenților. /<fr. fermentatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fermentativ adj. m., pl. fermentativi; f. sg. fermentativă, pl. fermentative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
fermentativ, fermentativăadjectiv
- 1. Care poate fermenta sau produce o fermentație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- fermentatif DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.