FERMECAT, -Ă, fermecați, -te, adj. 1. Plin de încîntare, cuprins de admirație. De ce taci cînd fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. ♦ Care provoacă încîntare. Din zări fermecate, la piept vă cuprind, O, vremuri de fapte măiastre. FRUNZĂ, Z. 56. 2. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji, vrăjit. Încerc să mă desfac din fermecatul cerc În care mă tîrăște amețitor iubirea. CAMIL PETRESCU, V. 89. Țăranii... azvîrleau în pălăria... fermecată [a scamatorului] bani mărunți. SAHIA, N. 66. Broasca țestoasă cea fermecată [titlu]. ISPIRESCU, L. 33. – Variantă: fărmăcat, -ă (CREANGĂ, P. 191) adj.