2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.

fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcătór, -oáre (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător

FERMECĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

fărmăcător, ~oare a vz fermecător

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERMECĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.

FERMECĂTÓR s. v. vrăjitor.

FERMECĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feeric, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. adorabil, încîntător. (Un tînăr ~.)

Fermecător ≠ repulsiv, respingător

Intrare: fermecător (adj.)
fermecător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
  • fermecătoare
  • fermecătoarea
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
  • fermecătoare
  • fermecătoarele
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
  • fermecătoare
  • fermecătoarei
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
  • fermecătoare
  • fermecătoarelor
vocativ singular
plural
fărmăcător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarea
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarei
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: fermecător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
vocativ singular
  • fermecătorule
plural
  • fermecătorilor
fărmăcător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
vocativ singular
  • fărmăcătorule
plural
  • fărmăcătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fermecător (adj.) fărmăcător

  • 1. Care place, farmecă, încântă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfătător încântător un exemplu
    exemple
    • Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171.
      surse: DLRLC
  • 2. în basme în superstiții Care face farmece, care vrăjește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fermeca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

fermecător, -oare (persoană) fermecătoare fermecător fărmăcătoare fărmăcător

etimologie:

  • Fermeca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09