2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

feric, ~ă a [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ferrique] (Chm; d. substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent.

FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.

FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.

FÉRIC, -Ă, ferici,-e, adj. (Despre substanțe) Care are fier trivalent în compoziția sa. Clorură ferică.

FÉRIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care conține fier trivalent în compoziția sa. [< fr. ferrique].

FÉRIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier trivalent. (< fr. ferrique)

FÉRIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe și despre compuși chimici) Care conține fier trivalent. /<fr. ferrique

ferica1 vt [At: COD. VOR. 133/10 / V: ~reca / Pzi: feric / E: ferice] (Înv; în literatura bisericească veche) 1 A ferici (3). 2 A numi pe cineva fericit. 3 A slăvi. 4 (Fșa) A face bine (cuiva). 5 (Reg) A binecuvânta.

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice

féric adj. m., pl. férici; f. sg. férică, pl. férice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FÉRIC, -Ă (< fr.) adj. (Despre combinații ale fierului) În care fierul are valența trei. ◊ Oxid de fier = pigment roșu de fier trivalent, utilizat în vopsele de ulei, la zugrăveli, în rășini sintetice etc. Se găsește în natură sub formă de hematit.

Intrare: feric
feric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feric
  • fericul
  • fericu‑
  • ferică
  • ferica
plural
  • ferici
  • fericii
  • ferice
  • fericele
genitiv-dativ singular
  • feric
  • fericului
  • ferice
  • fericei
plural
  • ferici
  • fericilor
  • ferice
  • fericelor
vocativ singular
plural
Intrare: ferica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferica
  • fericare
  • fericat
  • fericatu‑
  • fericând
  • fericându‑
singular plural
  • feri
  • fericați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feric
(să)
  • feric
  • fericam
  • fericai
  • fericasem
a II-a (tu)
  • ferici
(să)
  • ferici
  • fericai
  • fericași
  • fericaseși
a III-a (el, ea)
  • feri
(să)
  • ferice
  • ferica
  • ferică
  • fericase
plural I (noi)
  • fericăm
(să)
  • fericăm
  • fericam
  • fericarăm
  • fericaserăm
  • fericasem
a II-a (voi)
  • fericați
(să)
  • fericați
  • fericați
  • fericarăți
  • fericaserăți
  • fericaseți
a III-a (ei, ele)
  • feri
(să)
  • ferice
  • fericau
  • ferica
  • fericaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)