12 definiții pentru ferfeniți ferfenița


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: a / Pzi: esc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenițá, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.

A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță

A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă

ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERFENIȚI vb. a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui.

Intrare: ferfeniți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfeniți
  • ferfenițire
  • ferfenițit
  • ferfenițitu‑
  • ferfenițind
  • ferfenițindu‑
singular plural
  • ferfenițește
  • ferfenițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițesc
(să)
  • ferfenițesc
  • ferfenițeam
  • ferfeniții
  • ferfenițisem
a II-a (tu)
  • ferfenițești
(să)
  • ferfenițești
  • ferfenițeai
  • ferfenițiși
  • ferfenițiseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițește
(să)
  • ferfenițească
  • ferfenițea
  • ferfeniți
  • ferfenițise
plural I (noi)
  • ferfenițim
(să)
  • ferfenițim
  • ferfenițeam
  • ferfenițirăm
  • ferfenițiserăm
  • ferfenițisem
a II-a (voi)
  • ferfenițiți
(să)
  • ferfenițiți
  • ferfenițeați
  • ferfenițirăți
  • ferfenițiserăți
  • ferfenițiseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițesc
(să)
  • ferfenițească
  • ferfenițeau
  • ferfeniți
  • ferfenițiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfenița
  • ferfenițare
  • ferfenițat
  • ferfenițatu‑
  • ferfenițând
  • ferfenițându‑
singular plural
  • ferfenițea
  • ferfenițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițez
(să)
  • ferfenițez
  • ferfenițam
  • ferfenițai
  • ferfenițasem
a II-a (tu)
  • ferfenițezi
(să)
  • ferfenițezi
  • ferfenițai
  • ferfenițași
  • ferfenițaseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițea
(să)
  • ferfenițeze
  • ferfenița
  • ferfeniță
  • ferfenițase
plural I (noi)
  • ferfenițăm
(să)
  • ferfenițăm
  • ferfenițam
  • ferfenițarăm
  • ferfenițaserăm
  • ferfenițasem
a II-a (voi)
  • ferfenițați
(să)
  • ferfenițați
  • ferfenițați
  • ferfenițarăți
  • ferfenițaserăți
  • ferfenițaseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițea
(să)
  • ferfenițeze
  • ferfenițau
  • ferfenița
  • ferfenițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ferfeniți ferfenița

etimologie:

  • ferfeniță
    surse: DEX '98 DEX '09