FERENTAR, ferentari, s. m. (Învechit) Nume dat soldaților din pedestrimea ușoară. Ferentarul ager și cu lungă chică Intră în bătaie fără nici o frică, Tare ca un leu. BOLINTINEANU, O. 15. Mihnea, însoțit de patru viteji ferentari, cu lăncile poleite-n vîrf și la mînere. ODOBESCU, S. I 73.