2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui.

FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui.

fereduire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: feredui] Îmbăiere a cuiva.

FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni).

FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni).

FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îmbăia, a scălda. Atunci porunci să o fereduiască. ISPIRESCU, L. 179.

A FEREDUÍ ~iésc tranz. înv. (persoane) A expune la acțiunea apei (calde) în scop igienic (sau curativ); a scălda; a îmbăia. /<ung. feredni

FEREDUI vb. (Mold.) A se îmbăia. Și așe împăratul au mersu cu Abulcasîm de s-au fereduit frumos și după ce s-au fereduit au ieșit din feredeu. H 1771, 100v. Etimologie: magh. feredni. Vezi și feredeu.

fereduì v1. a îmbăia: porunci s’o fereduiască ISP.[1]

  1. 1. În original a., evident greșit. — LauraGellner

fereduĭésc v. tr. (ung. fürdeni). Est. Scald în apă caldă. V. refl. Bolnavu se fereduĭește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fereduíre (reg.) s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri

fereduíre s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri

fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă

fereduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fereduiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEREDUÍ vb. v. îmbăia, scălda.

Intrare: fereduire
fereduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fereduire
  • fereduirea
plural
  • fereduiri
  • fereduirile
genitiv-dativ singular
  • fereduiri
  • fereduirii
plural
  • fereduiri
  • fereduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: feredui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • feredui
  • fereduire
  • fereduit
  • fereduitu‑
  • fereduind
  • fereduindu‑
singular plural
  • fereduiește
  • fereduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fereduiesc
(să)
  • fereduiesc
  • fereduiam
  • fereduii
  • fereduisem
a II-a (tu)
  • fereduiești
(să)
  • fereduiești
  • fereduiai
  • fereduiși
  • fereduiseși
a III-a (el, ea)
  • fereduiește
(să)
  • fereduiască
  • fereduia
  • feredui
  • fereduise
plural I (noi)
  • fereduim
(să)
  • fereduim
  • fereduiam
  • fereduirăm
  • fereduiserăm
  • fereduisem
a II-a (voi)
  • fereduiți
(să)
  • fereduiți
  • fereduiați
  • fereduirăți
  • fereduiserăți
  • fereduiseți
a III-a (ei, ele)
  • fereduiesc
(să)
  • fereduiască
  • fereduiau
  • feredui
  • fereduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fereduire

  • 1. regional Acțiunea de a feredui și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi feredui
    surse: DEX '98 DEX '09

feredui

etimologie: