11 definiții pentru fereală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală.

ferea sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 308/31 / Pl: ~eli / E: feri + -eală] 1-11 Ferire (1-11). 12 Precauție. 13 (Pop) Adăpost. 14 (Fam) Eschivă.

FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauțiune, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală.

FEREÁLĂ s. f. 1. Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. Despre coana Liza se vorbește cu fereală în mahala. PAS, Z. I 80. Ușa se deschise încet și cu fereală. SADOVEANU, O. I 143. Citea cu fereală, ca un făcător de rele, și adormea cu cărțile sub cap. C. PETRESCU, R. DR. 29. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdii; adăpost. A purtat-o trenul la oraș, la fereală. STANCU, D. 157.

FEREÁLĂ f. pop. 1) v. A FERI și A SE FERI. 2) Comportare de om prudent; prudență; precauție. 3) Loc unde cineva se poate feri de primejdie; adăpost. ◊ La ~ la adăpost. /a feri + suf. ~eală

fereálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te feri, precauțiune, sfială: a vorbi cu fereală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fereálă s. f., g.-d. art. ferélii

fereálă s. f., g.-d. art. ferélii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEREÁLĂ s. v. adăpost, atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, luare-aminte, precauție, prevedere, prudență.

ferea s. v. ADĂPOST. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECȚIE. GRIJĂ. LUARE-AMINTE. PRECAUȚIE. PREVEDERE. PRUDENȚĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fereală, fereli s. f. (intl.) 1. închisoare, pușcărie. 2. ascunzătoare.

Intrare: fereală
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferea
  • fereala
plural
genitiv-dativ singular
  • fereli
  • ferelii
plural
vocativ singular
plural

fereală

  • 1. Faptul de a (se) feri.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ferire
    • 1.1. Băgare de seamă.
      exemple
      • Despre coana Liza se vorbește cu fereală în mahala. PAS, Z. I 80.
        surse: DLRLC
      • Ușa se deschise încet și cu fereală. SADOVEANU, O. I 143.
        surse: DLRLC
      • Citea cu fereală, ca un făcător de rele, și adormea cu cărțile sub cap. C. PETRESCU, R. DR. 29.
        surse: DLRLC
  • 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăpost attach_file un exemplu
    exemple
    • A purtat-o trenul la oraș, la fereală. STANCU, D. 157.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Feri + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09