FERCHEZUI, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A dichisi pe cineva, în special a-l bărbieri, pentru a-i da o înfățișare plăcută, îngrijită, elegantă. I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă. CREANGĂ, A. 161. ◊ Refl. Se îmbrăcă tacticos în hainele cele mai bune, se ferchezui ca o păpușă. REBREANU, I. 60. 2. Fig. (Familiar, ironic) A bate (pe cineva), a-i trage (cuiva) o bătaie. Cum au vrut, l-au ferchezuit. STANCU, D. 84.